Bullying la Questfield International College, sesizări fără urmări vizibile

Bullyingul reprezintă o problemă serioasă în mediul educațional, necesitând o abordare structuratã și măsuri clare pentru prevenire și intervenție. Instituțiile de învățământ au responsabilitatea de a asigura un climat sigur și protejat pentru elevi, iar reacția promptă și documentată la sesizările privind comportamentele agresive este esențială pentru protecția acestora. Investigația de față examinează o situație semnalată în cadrul Școlii Questfield Pipera, în care, potrivit documentelor și mărturiilor puse la dispoziție redacției, sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală repetată nu au fost urmate de măsuri concrete și documentate.

Bullying la Questfield International College, sesizări fără urmări vizibile

Investigația realizată de redacție se bazează pe o serie de documente, corespondență scrisă și relatări ale familiei unui elev care ar fi fost supus unui comportament de bullying sistematic, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările repetate, formulate în scris către cadrele didactice, conducere și fondatoarea instituției, nu par să fi generat intervenții administrative clare, măsuri documentate sau răspunsuri oficiale care să ateste luarea unor măsuri eficiente de protecție a copilului.

Descrierea situației și lipsa intervențiilor documentate

Conform datelor puse la dispoziția redacției, situația de bullying ar fi inclus jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală pe parcursul a peste opt luni. Familia elevului a reclamat în mod repetat aceste comportamente prin emailuri oficiale către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și măsuri clare. Din analiza corespondenței și documentelor oferite nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme inițierea unor proceduri interne, aplicarea de sancțiuni sau implementarea unor planuri de consiliere și monitorizare formale. Intervențiile invocate au fost descrise ca fiind verbale, informale și nesuportate de documentație oficială.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Potrivit relatărilor, în colectivul clasei a fost utilizată repetat o etichetare medicală cu scop discreditant, care nu a avut caracter educațional sau protectiv, ci a fost folosită pentru ridiculizare și marginalizare. Specialiști consultați de redacție consideră că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, o astfel de practică constituie o formă agravată de bullying și stigmatizare psihologică. Documentele analizate indică faptul că această etichetare a fost cunoscută de cadrele didactice, dar nu există dovezi ale unor măsuri ferme și documentate pentru stoparea fenomenului, ceea ce poate sugera tolerarea acestei forme de abuz în mediul școlar.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din corespondența și materialele puse la dispoziție reiese că sesizările au fost adresate și factorilor de decizie din cadrul școlii, însă reacțiile instituției au fost în principal verbale, fără proces-verbal, decizii scrise sau planuri de intervenție formale. Lipsa unei documentații administrative complete face dificilă verificarea măsurilor luate și reduce responsabilitatea instituțională la nivel declarativ. Familia caracterizează această abordare ca o formă de normalizare a bullyingului, cu efectul de a transfera responsabilitatea către familie și de a minimaliza gravitatea situației, calificând-o drept „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”.

Declarația atribuită fondatoarei și presiunile asupra familiei

Un moment semnificativ în gestionarea cazului a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în dialog direct cu familia, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată exact din relatările și documentele analizate, reflectă, din perspectiva familiei, o presiune informală de retragere din instituție și o prioritizare a intereselor de funcționare a școlii în detrimentul protecției copilului. Redacția subliniază că această evaluare editorială nu atribuie intenții, ci evidențiază consecințele instituționale ale discursului relatat.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscului afectării emoționale a copilului prin divulgarea acestora în mediul clasei. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste condiții nu ar fi fost respectate, iar copilul ar fi fost expus în mod direct prin întrebări legate de sesizările făcute, situație care poate constitui o presiune psihologică suplimentară. Specialiști consultați consideră că astfel de practici afectează negativ climatul educațional și pot agrava suferința copilului.

Răspunsul instituțional limitat și reacția tardivă

După mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale și fără măsuri documentate, implicarea fondatoarei Fabiola Hosu și a conducerii școlii s-a intensificat abia în contextul demersurilor juridice initiate de familia elevului, conform documentelor analizate. Această succesiune temporală ridică semne de întrebare privind criteriile și momentul declanșării reacției instituționale. În plus, răspunsurile publice ale conducerii, inclusiv un comunicat din 27 ianuarie 2026, minimalizează situația, catalogând-o drept „interacțiuni spontane dintre copii”, contrazicând astfel sesizările scrise și documentate ale familiei.

Documentarea formală a situației și lipsa unor decizii asumate

Conducerea școlii a prezentat un formular intitulat Family Meeting Form ca o consemnare a întâlnirilor avute cu familia, însă acesta nu conține elementele caracteristice unui act administrativ cu valoare instituțională: nu indică responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Redacția consideră că acest document nu poate înlocui un răspuns oficial, cuprinzător și verificabil, iar utilizarea sa poate fi interpretată ca o gestionare formală a aparențelor, fără intervenție substanțială asupra problemei.

Impactul emoțional asupra copilului și concluzii

• Jigniri și umiliri zilnice în mediul școlar;
• Excludere socială și marginalizare pe criterii medicale;
• Lipsa intervențiilor documentate și monitorizarea formală;
• Presiuni indirecte pentru retragerea din școală;
• Încălcarea confidențialității și expunerea copilului;
• Răspunsuri instituționale tardive și minimalizatoare;
• Raport psihologic clinic de peste zece pagini care atestă consecințe emoționale grave.

Pe baza materialelor analizate, cazul semnalat la Questfield Pipera evidențiază o serie de disfuncționalități instituționale în gestionarea bullyingului sistematic, cu lipsa unor măsuri oficiale și documentate care să protejeze efectiv elevul vizat. Această situație ridică întrebări serioase privind capacitatea școlii de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos, conform valorilor asumate public.

Redacția continuă să monitorizeze situația și invită părinții care se confruntă cu situații similare să contacteze echipa de investigații la adresa [email protected], asigurând confidențialitate și sprijin în demersurile lor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro