Inflația închide 2025 la 9,7%: scumpirile din energie și servicii, cel mai greu de suportat

România a intrat în 2026 cu o inflație care nu mai poate fi citită „dintr-un foc”, ca un singur procent. Rata anuală a inflației a rămas sus, la 9,7%, la finalul lui 2025, iar această cifră, deși ușor mai mică decât în luna precedentă, spune mai degrabă povestea unei presiuni care se mută dintr-un colț în altul al economiei. Nu avem o scumpire uniformă, ci una pe etape: întâi utilitățile și facturile, apoi serviciile, apoi coșul alimentar – exact zonele în care consumatorul nu are, de fapt, prea mult spațiu de manevră.

Din punct de vedere tehnic, decembrie a adus o temperare: inflația anuală a coborât marginal de la 9,8% la 9,7%, iar creșterea lunară a prețurilor a fost de 0,22%. Privite izolat, aceste zecimi ar putea sugera o stabilizare. Privite în context, ele arată doar că inflația nu mai accelerează, dar rămâne la un nivel care ține economia în tensiune. Potrivit Profit.ro, România încheie al cincilea an consecutiv cu inflație peste intervalul-țintă al BNR, ceea ce menține presiunea atât pe politica monetară, cât și pe așteptările din piață.

Unde se vede scumpirea: serviciile trag cel mai mult, alimentele rămân „măsura” socială

Când inflația se menține ridicată, diferența o face structura. Pe componente, creșterile arată clar cine conduce: serviciile au urcat cu 11% într-un an, mărfurile nealimentare cu 10,48%, iar alimentele cu 7,75%, conform sumarizărilor publice ale datelor INS. Asta înseamnă că presiunea cea mai mare vine din cheltuieli cotidiene, repetate, nu din bunuri pe care le poți amâna.

Serviciile concentrează costurile care cresc aproape inevitabil într-o economie cu prețuri ridicate: salarii, chirii, utilități, transport, logistică. De aceea, când serviciile conduc inflația, ieșirea din acest episod devine mai grea: scumpirile se „fixează” în costurile de funcționare ale economiei și coboară lent.

În paralel, coșul alimentar rămâne barometrul social. Chiar dacă procentul anual la alimente e mai mic decât la servicii, percepția publică se formează la raft, nu în tabele. HotNews.ro arată cum unele produse devin simboluri ale scumpirii cotidiene – cafeaua, de exemplu – tocmai pentru că ating gesturi repetitive și „trădează” rapid schimbarea de preț.

Energia: scumpirea care se propagă în lanț

Dacă există un element care poate explica de ce presiunea se simte mai acut decât o arată uneori procentul total, acesta este energia. În decembrie, energia electrică a înregistrat o creștere anuală de 60,91%. Nu e o scumpire izolată, ci una care intră în costurile aproape tuturor sectoarelor: producție, depozitare, retail, servicii, transport. Asta înseamnă că efectul nu se vede doar în factură, ci în prețurile din jurul facturii.

În plus, scumpirile la transport și la anumite produse de consum (inclusiv cacao/cafea, transport feroviar, transport aerian) completează imaginea unei inflații „din mai multe direcții”. Când mai multe componente cresc simultan, consumatorul reacționează rapid: reduce deplasările, comprimă cheltuieli neesențiale, amână achiziții mari. La scară mare, această prudență încetinește economia.

Ce înseamnă pentru populație: ajustări mici, dar permanente

În gospodării, inflația mare nu produce doar cheltuieli mai mari, ci un nou mod de a administra banii. Pe termen scurt, apar tăieri „invizibile”: mai puține ieșiri, mai puține cumpărături de impuls, orientare spre alternative mai ieftine, amânarea unor reparații sau achiziții. Când serviciile cresc cu 11% într-un an, presiunea se extinde exact în zonele care nu pot fi eliminate la nesfârșit: sănătate, transport, întreținere, chirii.

Există și un efect secundar important: tensiunea socială. Suprapunerea scumpirilor la alimente și servicii creează impresia că „totul se duce în sus”, chiar dacă unele prețuri se stabilizează sau scad punctual. Încrederea consumatorilor este un ingredient economic în sine, iar când ea scade, consumul devine mai prudent.

Ce înseamnă pentru firme și pentru BNR: prudență și un joc de echilibru

Pentru companii, inflația ridicată este un clește între costuri și cerere. Costurile urcă (energie, logistică, salarii), iar cererea riscă să se înmoaie. În astfel de perioade, firmele aleg între două opțiuni neplăcute: să transfere costurile în preț și să riște pierderea clienților, sau să absoarbă costurile și să-și erodeze marjele și investițiile.

Pe plan monetar, BNR rămâne în modul „prudență”. Chiar dacă ritmul lunar pare domolit, nivelul anual de 9,7% este suficient de ridicat încât banca centrală să evite semnale care ar putea reaprinde anticipațiile inflaționiste. În același timp, statul simte inflația prin indexări și prin costuri publice mai mari, într-un echilibru delicat între protecție socială și disciplina bugetară.

2026: două scenarii și o certitudine

În 2026, întrebarea nu mai este „cât a fost inflația”, ci „cât de repede coboară și cu ce compromisuri”. Scenariul mai bun mizează pe efecte de bază și pe o stabilizare a energiei, care ar putea accelera dezinflația în a doua parte a anului. Scenariul prudent ține cont de riscuri: schimbări fiscale, volatilitate energetică, presiuni salariale care se transferă în servicii.

Certitudinea rămâne însă simplă: inflația din România nu mai este un număr abstract. Este suma unor costuri recurente – facturi, servicii, coș zilnic – care, puse cap la cap, definesc starea economiei la început de 2026.